Compuneri

Ultimul fulg

Alergam prin zappada alba si rece ca gheata .Cu greu ma mai puteam deplasa .Simteam cum ultima mea suflare venea cu repeziciune .Eram inghetata si foarte bolnava .Hainele mele erau rupte si de abia mai stateau pe mine .
Cu fiecare pas pe care-l faceam eram maia proape de ceea ce-mi doream .Sa ajung la el . Dar se indeparta usor disparand printre copaci . Credeam ca el este inca acolo asteptandu-ma .Dar nu fusese niciodata . Mereu feseu o iluzie . O umbra a iubirii mele .
M-am oprit si am cazut in zapada rece .Simteam frigul si era insuportabil .Atunci stropi de gheata argintie au inceput sa cada din cer . Ningea . Fulgii mici de nea se asezau pe corpul meu si cu greu se topeau . Cand ninsoarea inceta ultimul fulg de nea cazu pe ochiul meu si il inchise pentru totdeauna. Viata mea se sfarsise in acea clipa . Aceea fusese ultima zi in care mai indurasem frigul .Acum plecasem lasand in urma un trup inghetat pe zapada argintie .
Eu numai eram pe pamant , eram intr-un alt loc . Inchisesem ochii pentru totdeaua , ochii care nu se vor mai deschide niciodata .

Cineva m-a iubeste
Singura intr-o lume necunoscuta , fara prieteni , fara nimeni.Toti ma parasisera .Ma dadusera la o parte din simplul motiv ca eram diferita .Acum lumea mea devenea altfel .Eram intr-o lume in care nu-mi placea sa stau .
Dupa ce toti m-au abandonat , am fugit .Eram asa de suparata in cat vroiam sa fiu singura .
Intinsa pe zapada rece , sperand ca cineva va veni , isi va aduce aminte de mine .Dar aceasta dorinta se stingea cu fiecare fulg de zapada care cadea .
Am vrut sa ma ridic , sa incerc sa dau timpul inapoi .Nu puteam , tot ce puteam era sa pun intrebari , care nu aveau niciun raspuns acum . De ce eu ?De ce sunt altfel ?Nu era cineva care sa-mi raspunda la aceaste intrebari .Nu le puteam gasi raspunsul .
Am inceput sa cred ca totul va fi asa de acuma , ca voi fi mereu singura , ca nimeni nu ma va iubi .Dar ea imi lumina viata .Singura persoana care m-a iubea pentru ca eram a ei .Mama .Nu ma lasa niciodata .
Chiar si fara prieteni , am simtit ca cineva ma iubeste cu adevarat , ca ea nu ma va lasa niciodata .Un inger trimis pe pamant , care sa stea la bine si la greu cu mine .Pe cineva care ma iubeste cu adevarat !
O prietena pe viata !

Poarta spre trecutul sufletului
Acum era timpul meu , pe care il asteptasem mereu .Aveam puterea sa o fac si stiam ca voi reusi .
Traiam acum aceasta clipa ca si cum ar fi ultima secunda din aceasta viata .Plecam in trecuut , in trecutul unui suflet amar , care uneori nu-mi placuse deloc, un suflet toxic , asta era al sau .Ajungeam sa cunosc si cele mai negre zile pe care acel suflet il traise candva in trecutul unei lumi are a disparut printre alte lumi , inchizandu-si ochii si plecand usor luata de ultimele amintiri a unei adieri de vant dureroasa .Am inchis ochii , am plutit si am patruns intr-un trecut al sufletului meu pe care nu-l cunosteam , care imi era strain . Totul era intunecat , ciudat , nimic nu era normal .Nu stiam exact unde ajunsesem sau daca era doar un vis al unei amintiri a unui suflet posedat de o aminte naucitoare , care nu inceta, nu renunta la el .Dar am simtit usor cum ceva din el se pierde intr-o adiere a unei priviri plina de lacrimi ravasite intr-o carte fara sfarsit .Disparea printre multe amintiri a unei singure iubiri ce a ramas apoi in urma si a deschis poarta spre trecutul sufletului .Lasand o urma intr-un suflet fara viata care mai are doar o amintire .O amintire ucigasa , pe care de la o zi la alta il facea sa se transforme intr-o mica lacrima lasata mereu in poarta spre trecutul sufletului sau .